[RO] Autocratia lui Papura

29 05 2009

“Tara lui Papura Voda”  – este o expresie (cu vadita tenta ironica) foarte des folosita de romanul de rand pentru a-si manifesta nemultumirea, surprinderea, satisfactia, etc vis-a-vis de un anume eveniment al carui martor este.

Dar cine este acest Papura de fapt si de drept? Conform unor adepti ai teoriei conspiratiei, Papura este cel care, din umbra, detine cu adevarat controlul in Romania, aflandu-se in spatele tuturor deciziilor la nivel inalt, controland cu autoritate si cu o mana de fier parghiile puterii, institutiile de stat, media si chiar mediul de afaceri romanesc. Dar se pare ca cei mai multi dintre noi stim deja lucrul asta, de la mic la mare, indiferent ca ai 4 clase sau esti absolvent de facultate, de la tara sau de la oras, cu totii cand vedem vreo minunatie (groapa in asfalt, maneaua din BMW, stirea de la 5, balacareala de la Talk-Show) stim sa  i-o atribuim direct lui Papura – “tara lui Papura-Voda”.

Alti teoreticieni spun ca, din contra, Papura-Voda nu este decat o marioneta a unui sistem mult mai complex condus dintr-o umbra si mai profunda de unul care isi zice “Peste”, un prosper om de afaceri, cu identitate necunoscuta dar a carui avere este impresionanta. Detine sosele, institutii de invatamant, armata, trusturi de presa, echipe de fotbal si  care are acoliti in posturi cheie cu ajutorul carora manipuleaza sistemul. Acest “Peste” nu este nici el chiar invaluit in mister in ochii romanului (papureanului), iar proprietatile si tentaculele sale sunt cvasi-cunoscute de-a lungul si de-a latul tarii: autostrada lui Peste, echipa lui Peste, facultatea lui Peste, armata lui Peste, ziarul lui Peste si chiar ministrul lui Peste sau politistul lui Peste.

In schimb, Peste, din cate se pare este amenintat la varful puterii de un frate al sau mai putin bogat dar in plina ascensiune caruia i se zice “Peste Prajit”. Acesta, prin metode doar de el cunoscute, a reusit sa puna mana pe multe din avutiile si proprietatile fratelui sau si din cate se zvoneste deja il controleaza pe seful statului, Papura-Voda, astfel incat se prea poate ca in viitorul nu foarte indepartat sa intrezarim o optica noua in societatea romaneasca (papureana).

Care optica? Optica asta a noastra autohtona de ne indeamna intr-o maniera aproape sadica la ignoranta, delasare, “jemenfishism” creand in acelasi timp un repertoriu bogat de vorbe de duh cum ar fi:

– “ca n-o fi dracu’ asa de negru”, “lasa-o bai, ca merge asa”, “ce-am avut si ce-am pierdut”, “rau cu rau dar mai rau e fara rau”, “de nu curge, pica”, “decat codas la oras, mai bine-n satul tau fruntas”, etc

…dar in acelasi timp, ca si papureni, suntem si din cale-afara de mandri de noi, de realizarile noastre, de terisoara noastra si stim ca suntem “cei mai tari din parcare”,  “ca la noi la nimenea” si ca nimic pe lume nu ne lipseste, de unde si expresia: “…asta ne mai lipsea” (ca in rest avem de toate, adica).

Insa, chiar si asa, Tara lui Papura Voda prospera si va prospera in continuare de pe urma activitatilor de frecat menta, duda sau mangalul (la rece sau la cald), fratii Peste vor face parte in continuare din peisajul cotidian, iar liderul Voda (marioneta sau nu) va manui cu abilitate destinele poporului, plimbandu-se prin gradina cu loboda a Palatului sau.

Nota: Lasand gluma si ironia la o parte, Papura-Voda = Voda Stefanita Lupu, domn al Moldovei (1659-1661) si fiu al lui Vasile Lupu, in timpul caruia datorita unei secete cumplite, foametea a lovit tara iar oamenii au fost nevoiti sa se hraneasca chiar si cu paine facuta din faina de papura, de unde si nefericita porecla a domnitorului.

Advertisements




[RO] Euro-viziunea mea

17 05 2009

Va spun sincer, show-ul asta Eurovision este un spectacol dat dracului, ce sa mai. In primul si primul rand sunt tare nedumerit cum poate avea atata popularitate. Singura explicatie care mi se pare cat de cat apropiata de o asa zisa logica mi se pare a fi faptul ca audienta este cu mult mai interesata de competitia inter-tari decat de show-ul muzical propriu-zis. Tot aici cred ca zace si explicatia referitoare la calitatea performerilor de la Eurovision. Cate case de discuri au promovat cantareti care “au impresionat” la acest concurs pana intr-acolo incat sa-i faca populari la nivel european macar. Sincer, produsele cele mai de calitate ale Eurovision-ului contemporan sunt Ruslana si Elena Paparizou… na’ si cu asta am spus totul despre calitatea muzicii (foarte adevarat ca in trecut aici s-au remarcat pe primul loc si nume mari precum ABBA, Johnny Logan si Celine Dion si… cam atat).

Anul asta am urmarit si eu Eurovision-ul, impulsionat fiind poate de promovarea de care se bucura cat si de faptul ca a fost singurul stream care se impaca cu internetul din Pakistan. Nu am cum sa nu remarc mediocritatea melodiilor participante care cred ca se situeaza undeva intre slagarele Festivalului de la Amara si Cheeky Girls. Apoi, nu au cum sa treaca neobservate nici performantele celor 2 gazde ale showului – un barbat si o femeie de obicei (anul asta tara gazda a fost Rusia) care reusesc cu usurinta sa puna in scena un joc actoricesc de toata jena ca sa nu mai punem la socoteala ca stalcesc limba engleza (sau franceza dupa caz) mai ceva ca nea’ Nelu (e.g. “Your parents is here?”). Basca, tre’ sa mai tinem cont si de faptul ca voturile publicului se acorda aproape in proportie de 75% in functie de harta politica a Europei (Multumim Moldovei pe aceasta cale, fara voi Romania era aproape pe ultimul loc anul asta) si mai putin in functie de calitatile artistice exceptionale ale pop-istilor de pe scena.

Ai zice ca la un asemenea concurs Romania, prin tinerele ei talente, ar trebui sa nu aiba niciun stres, daca ar fluiera o doina pe scena si tot ar iesi intre primele 10 tari… la o competitie de muzica mediocra ar trebui sa luam laurii, ce naiba! Ei as, ti-ai gasit… cea mai buna performanta a Romaniei la Eurovision vine din anul 2005 – locul 3 – cand i-am lasat sa incerce pe cei de la Sistem si Luminita Anghel de-au batut ei la butoaie acolo si asta tare i-o mai impresionat pe europeni, ca dovada ca si Zdob si Zdub in acelasi an au luat locul 6 cu “Bunica bate toba” pentru Moldova… q.e.d.

Anul asta am reusit cu prea minunatul concurs al Elenei Gheorghe (o fata de altfel simpatica care pe vremuri isi zicea Mandinga) si al ei “Balkan Girls” performanta de a “castiga” locul 19 (am multumit Moldovei deja, nu?).  In rest, media locurilor obtinute in 11 finale de Eurovision este de 14. Tin sa mentionez aici cateva participari de un inalt angajament cum ar fi: “Liubi, Liubi, I love you” de la Todomondo, “I admit” de la Sanda Ladosi sau Nico&Vlad Mirita cu “Pe o margine de lume” (ca sa nu mai vorbim despre “Ruga pentru pacea lumii” – Monica Anghel dar care surprinzator nu s-a calificat in finala din ’96).

Daca nu prea am reusit noi sa ii impresionam pe europenii astia pretentiosi cu fetele noastre balcanice eu as propune ca anul viitor sa le facem o introducere in ritmurile noastre mioritico-balcanice. Il trimitem pe Guta la Eurovision si cu asta am rezolvat problema, locul 1 este garantat iar Bucurestiul ar trebui deja sa se pregateasca pentru “cheful” Eurovision 2011. Sau, mai bine ar fi sa ne facem propriul concurs care sa se cheme foarte original Rovision, unde sa ne facem noi de cap acolo iar Romania sa iasa pe primul loc.

Btw, anul asta a castigat detasat unul din Norvegia de zicea la scripca un cantec despre o poveste (si care seamana izbitor de mult cu Harry Potter) 😉